Rechinul
Dupa ursi, un animal, sau mai degraba un peste, ce poate sa miroasa bine este rechinul de temut. Pot sa-si surprinda prada de la o mila distanta. A fost gasit ca doua tremi din creierul unui rechin este dedicat bulbului olfactiv. Astfel, un animal marin ranit sau chiar un om nu este sigur de simtul mirosului unui rechin.
Narile unui rechin sunt prezente in partea inferioara a botului acestuia. Cativa rechini, cum este rechinul asistenta, au proiectii senzoriale langa nari si gura. Aceste proiectii sunt numite mreane nazale. Ajuta rechinul sa guste si sa simta. Apa trece prin aceste mrene a unui rechin in continuu. Astfel, un rechin este actualizat despre lucrurile din jurul sau 24 de ore 7 zile pe saptamana si nici o prada are sansa sa scape de falcile mortii.
Un rechin poate sa simta o picatura de sanga in aproape 100 de litri de apa cu ajutorul nemaipomenitului sau simt al mirosului.
Soarecele
Cred ca ati vazut sute de scurt metraje animate in care soarecii puteau simti o bucata de cascaval de la o distanta foarte foarte mare. Nu este doar cascavalul, dar pot sa simta de asemenea schimbarile in starea de spirit si in atmosfera. Soarecii permit aerul sa treaca prin nasul lor printr-o bucata de piele care contine receptori de miros. Particulele de odor leaga cilia prezenta in micii receptori si neuronii olfactori, declansand o reactie neurala in soareci. Soarecii au un alt organ al mirosului numit organul vomeronazal. Acest organ este prezent in partea de jos a pasajului nazal de langa sept.
Cand soarecele miroase, particulele de miros ajung la organul vomeronazal. Acest organ ajuta soarecul sa surprinda feromonii care ajuta la diferentierea dintre doi membri diferiti din aceiasi specie de soareci. Sunt aproximativ 500 pana la 1000 de gene care codeaza pentru 500 pana la 1000 de receptori olfactori diferiti la soareci.