Exista o multime de jocuri cu functii de sistem de deblocare. In Plants vs Zombies : Garden Warfare, fie poti juca nenumarate jocuri, sau cheltui cativa dolari pentru a trece de monotonie. Acelasi lucru se intampla si in Forza Motorsport 5. Atat de puternic a fost ultrajul pentru microtranzactii in jocul de curse al celor de la Turn 10, producatorii schimbau cum premiile sunt transmise, ca oamenii sa nu se simta manipulati.
NBA 2k14 este unul din jocurile mele favorite de anul trecut, dar modul in care iti construiesti personajul creat este plin de exploatare. Dureaza atat de mult sa castigi doar o pereche de noi papuci, iti permite sa-ti stimulezi atributele, si cea mai buna optiune este fie sa platesti pretul sau sa intri in alt mod. Imbunatatirea jucatorului tau dureaza atat de mult timp, incat nu merita s-o faci. Iar atunci cand CEO-ul celor de la Take Two Interactive, Strauss Zelnick, a spus ca atunci cand fac un design asupra pachetelor de valuta virtuala, fac acest lucru intr-o cale in care facem consumatorul mai fericit, nu mai trist decat oamenii care sunt implicati in jocurile lor. Ma ingrijoreaza ca NBA 2K va continua traditia de a face oamenii sa faca „grind” pentru a-si imbunatati jucatorii, decat sa produca un sistem de deblocare mai bune.
Nu vreau sa joc jocuri moderne cu un accent asupra continutului deblocabil. Exista o bucurie inerenta in lupta pentru excelenta in toate aceste jocuri, chiar daca nu sunt bonusuri indreptate inspre cele mai dedicate. Problema este ca producatoril realizeaza jocurile in asa un mod incat cer foarte multe ore a acelor actiuni fundamentale pentru a vedea tot ceea ce este. Exista o implicare imensa de timp, care tinde sa creasca. „Grindul” devine din ce in ce mai moton si transforma jocurile foarte mult. Iar microtranzactiile influenteaza in rau jocurile.